rock united

26/03/2010

Rar mi-a fost dat sa vad ceva mai obscen.

Anunțuri

Prins Pol

26/03/2010

Este jalnica ( sau cum s-ar spune la televizor „patetica” ) grija pe care posturile de televiziune o arata fata de progenitura lui Paul Lambrino si Lia Triff, numita Print Mostenitor al Romaniei. Cu o emfaza demna de o cauza mai buna, cele doua „altete” mai ca ne arata pe sticla scutecele murdare de rahatul princiar al micutului, poate, viitor rege. Ce uita sa precizeze meseriasii reporteri este ca Lambrino este la fel de print pe cit este Guta rege. La urma urmei, Bote, Dragusanca, Bahmu, Capotos, Negru si toti ceilalti aveau nevoie si de o Alteta Regala pe care au ales-o – democratic fireste – in persoana lui Prins Pol.

La fel de jalnica, sau poate chiar mai mult este tacerea in media referitoare la un eveniment cu adevarat important : Nicolae de Roumanie Medforth-Mills, al treilea in ordinea de succesiune la tronul Romaniei si cel pe care cei mai multi il vad ca o posibila alternativa la cloaca politica de la noi va deveni la 1 Aprilie 2010 Alteta Sa Regala Principele Nicolae al României. Dar asa e in media noastra : cind ani de zile maninci rahat, e greu sa il mai deosebesti de caviar.

Si nu, Duda nu va fi rege.

As da o lege cu urmatoarele puncte :

1. Invatamintul este gratuit si obligatoriu pentru ca poporul isi doreste asta.

2. Daca poporul isi doreste punctul 1 atit de tare atunci sa isi angajeze invatatori/profesori/educatori dupa cum doreste

3. Impozitele fiecarui cetatean se diminueaza cu o cota proportionala pina la atingerea valori de 0 ( zero ) alocata bugetului invatamintului.

4. In clipa urmatoare, toti educatorii/invatatorii/profesorii vor fi eliberati din functie si poftiti sa isi caute in deplina libertate locuri de munca.

5. Cetatenii sint invitati sa puna bani de la ei si sa ii angajeze pe toti acei educatori/invatatori/profesori care isi fac treaba cum trebuie. Salariul lor va fi decis de cetateni, fiind vorba de banii lor.

Atunci as fi curioasa sa vad citi educatori/invatatori/profesori isi vor mai da in judecata angajatorii ca nu le creste salariul cu 50%.

Acum citiva ani, terminam facultatea si ma angajam initiatic in invatamint. Acolo am aflat de la colega mea, o respectabila si decrepita profesoara de biologie ca femeile nu se pot imbolnavi de SIDA. Motivul ? ” Femeile au ciclu” ! Si da, era o scoala din Romania nu din Uganda.

Qaz si Madalina

23/03/2010

„Visuri zdrobite de asfalt ” – asa incepe o stire. Adrian zis Qaz si Madalina beau si se distreaza intr-un club, dupa care se urca pe „motor” si se duc spre casa. Undeva pe Splaiul Unirii, dau peste o denivelare/groapa/ceva si zboara intr-o lume – poate – mai buna. Aici se termina „stirea” si incepe datul cu parerea. Toata lumea injura pe toata lumea : primaria, guvernul, autoritatile, Boc, providenta.

Oare daca „stirea” ar fi precizat si viteza cu care mergeau – atit de mare incit castile le-au sarit de pe cap – tot „ceilalti” ar fi fost de vina ?

Later edit : sunshine comenteaza : „cat pot fi de rai si nesimtiti unii oameni…defapt suntem romani ..ce naiba..:-j…asta explica tot!!!imi pare foarte rau de ceea ce sa intamplat…sunt fata si stiu ce inseamna viatza pe 2 rotzi..(o viatza pe care conducatorii de CONSERVE nu o respecta)…Dumnezeu sa-i ierte..:(( =((….PT CEI CARE AU DEMNITATE SI INGENUNCHEZA DOAR IN VIRAJ..asfalt uscat ”

Draga mea sunshine, apreciez faptul ca stii ce inseamna viata pe 2 rotzi. Cit priveste respectul, acesta trebuie invatat la fel  ca orice alta deprindere. Ce ar fi sa incepem cu respectarea vitezei legale ?

Ahile cazut

22/03/2010

A murit Mile Carpenisan. Dumnezeu sa il ierte.

A supravietuit razboaielor din Iugoslavia si Irak si a murit la 34 de ani din cauza unui furuncul infectat. Este poate la fel de tragic ca moartea invincibilului Ahile din cauza unei sageti infipte in calcii, trasa de nepriceputul si lasul Paris. Poate de aceea, generatii intregi isi aduc intodeauna aminte de eroii care mor tragic.

Ce nu citesc

22/03/2010

O B I E C T U L

Stephenie Meyer, Twilight Saga : Amurg, Luna Noua, Eclipsa si ce o mai urma

S U B I E C T U L

O adolescenta sociopata se indragosteste, ca toate adolescentele. Nu de cel mai chipes baiat din scoala ci de cel mai bizar, ca sa fiu politicoasa. El e vampir, din familie de vampiri. Ei nu-i pasa, ba din contra. Familia baiatului impreuna cu baiatul sint membrii fondatori ai unei asociatii similara cu Alcoolici Anonimi. Ar bea singe dar au jurat sa nu o mai faca vreodata. Ei sint vampirii buni. Sint segregati pe nedrept de restul societatii, care ii trateaza cu o flagranta incorectitudine  politica. Exista si vampiri rai, trebuie un conflict. Acestia beau singe, cu foarte mare placere. Ei sint omoriti intrucit atenteaza la echilibrul si asa precar al societatii. Adolescenta nu-si doreste altceva decit sa devina si ea un vampir bun. Undeva pe parcursul acestei saga sentimentele ei oscileaza intre fostul iubit, vampirul si noul iubit care se doveste a fi vircolac. Vircolacii sint buni prin definitie fiind si indieni nativi-americani.

Daca as avea o fata ca adolescenta asta mi-as pune mari probleme privind sanatatea ei mentala si talentul cu care stie sa-si aleaga iubitii.

D A’  D E  C E  N U ?

Pentru ca este unul din acele cazuri rarisime in care poti iesi cu fata curata din discutia pe care o ai cu pitipoanca adolescenta care iti e interlocutor spunind doar ” Draga, n-am citit cartea, da’ am vazut filmul ”

C E  M A I  A S T E P T ?

Carti cu adolescente care se indragostesc de zombi vegetarieni, dragoni dresati sau strigoi neintelesi si plini de caldura sufleteasca.

Am un vecin

21/03/2010

Sint aici de atit de mult timp incit fireste au inceput sa ma cunoasca vecinii. De la inceput mi-am propus sa nu am prea mult de-a face cu ei, n-am chef de ochi care sa urmareasca tot ce fac. Eu insami spionez pe cineva, asa ca stiu foarte bine ce inseamna asta. Deasupra mea sta o familie, tipica : el cu o burta revarsata, abia prinsa in tricourile prea strimte, ea cu o fata iscoditoare de nevastuica, imbracata in capoate cu culorile sterse de atita spalat, copilul o fata de 12-13 ani careia ii prevad o aparitie cit de curind in fituica la care lucrez. Sub mine o „fetita”, isi primeste clientii prin usa abia intredeschisa, nu pentru surpriza pe care ar vrea sa o ofere ci ca sa nu fie vazuta de vreun vecin curios cum umbla prin casa dezbracata.

Pe batrin l-am intilnit dimineata. Se lupta cu o sacosa plina pe care abia o cara. L-am ajutat sa o urce si am vazut ca sta usa in usa cu mine. E fragil, mic de statura – aproape la fel de inalt ca mine – cu un par alb tuns scurt, imbracat  ingrijit, aproape pedant. Mi-a multumit, cu o politete retinuta si mi-a spus ca nu va fi nevoie prea des sa repet actul meu de caritate. Se pare ca iese din casa doar o data pe saptamina, pentru provizii. M-au intrigat politetea si decenta cu care vorbea si mai ales lipsa de nevoie de compasiune pe care o au toti batrinii. Parea capabil si mai ales doritor sa se descurce singur, fiecare ajutor pe care il primea privindu-l ca pe o o necesara dar plicticoasa conventie sociala.

A descuiat usa, folosind un set de chei complicate si mi-a permis sa intru in hol de unde a preluat sacosa imensa cu delicatete. peretii holului erau acoperiti cu reproduceri dupa harti vechi, grafice si afise cu simboluri, marea majoritate necunoscute pentru mine. Mi-a multumit inca odata, cu aceeasi politete rezervata, l-am salutat si am iesit. Cred ca ma voi intelece bine cu el, in restul timpului care mi-a ramas de stat aici.

Doua zile bune : am vazut berzele si am descoperit un vecin cu care ma inteleg.